iubirea si mintea de copil – adevar

ce e iubirea?

eu o vad ca pe o energie/stare de fericire/bucurie/recunostinta constienta, in care omul realizeaza traieste, ca este viu. ca este parte din dumnezeu. ca traieste un mister.

cand starea aceasta inunda toata fiinta si este activa in toate celulele, gandurile, corpurile de la fizic la subtil, omul dobandeste ochii lui dumnezeu si partial mintea lui.

este o stare totala, o stare vie in care omul intelege ca viata in ego este o fixare intr-o pozitie genereaza un inceput si un sfarsit, un bun si rau, un tare si moale, un cald si rece. viata in ego este o iluzie a mintii care nu este a noastra. Omul viu stie ca corpul pe care il anima acum, este doar o haina. s-a sfarsit lumea daca lasi o haina si o imbraci pe alta? in general oamenii se bazeaza doar pe simturi ca sa valideze realitatea lor. am mai spus si repet, cu o rigla de masurat distanta, daca o bagi in cafea poti sa spui ce gust are? aroma? temperatura? rigla asta este mintea, instalatia straina despre care unii oameni nu sunt constienti de ea, altii o confunda cu ei insisi, altii reusesc sa o opreasca cand si cand iar altii care sunt liberi de ea.

mintea de copil este mintea in care acceptam totul. este mintea noastra cea adevarata. de dinainte de venirea instalatiei straine.

desigur ce spun aici este doar o descriere, sunt zeci de feluri de a spune ca oamenii sunt sub o influenta straina. fiecare religie, sau legenda vorbeste de dusmanul nevazut, care ne-a facut sa credem ca nu exista cu adevarat. (mai vedeti si intalnire cu un jinn, acolo este o alta descriere a fiintelor care se manifesta in spatiul mental/emotional).

iar despre ceva concret, pentru a explica mai bine mintea de copil va dau un exemplu din castaneda in care, un maestru l-a aruncat pe don juan intr-un rau, si ii striga de pe margine ” pentru numele lui dumnezeu, sa nu urasti apa! ea te uda nu eu!”

daca te prinde o ploaie de vara si te uda , ce simti sau gandesti despre apa? o urasti? o injuri, incerci sa te razbuni pe ea? nu.  o accepti si daca poti, te adapostesti, daca nu, accepti ca esti ud, mergi mai departe in treaba ta, te schimbi/usuci  si mergi mai departe.

ei, poti sa fii asa neutru/echilibrat emotional/mental cu privire la toata viata cu toate aspectele ei? sa accepti oamenii asa cum sunt, sa accepti frigul foamea, durerea, placerile vietii, asa cum accepti ca apa uda? 🙂 poti sa te bucuri si sa fii fericit ca existi?

cei care cititi acum, aveti zeci de ani de viata, cum au trecut? 🙂

pentru cei care sunt crestini, despre ce vorbea Isus? despre a fi bun crestin? dar Budha? dar Allah? sau despre iubire in esenta ei, despre acceptare, despre echilibru. dumnezeu a vorbit pe limba neamurilor. si tot el le-a incalcit vorbele. fiecaruia calea care ii se potriveste, fiecare neam cu calea lui.

asta este si una din problemele mari ale oamenilor. vorbesc ca sunt crestini, islamisti, budhisti, dar la o adica ei nu fac nimic conform cu calea pe care merg. incearca sa tai fata cuiva cu masina in bucuresti, sau in europa sa zic asa.. o sa ai o mostra de iubire de zici ca numa numa.. la fel si cu celelalte religii.

oameni au confundat pe dumnezeu cu alti oameni care zic ca il inteleg mai bine pe dumnezeu, dar nu fac nici ei, ce spun altora sa faca, nici ei nu intra dar nici pe altii nu ii lasa.

oamenii cred dar se opresc la ambalaj, nu ajung la continut. nu confundati, nu preaslaviti oamenii/semnele/cladirile care arata drumul catre rai ca si cum ar fi raiul insusi. ai aflat ca exista dumnezeu, cauta-l in tine, tine “legile”. crezi in isus, in dumnezeu in imparatia lui? atunci fi isus si tu. fa ce a facut el. nu merge la 2 stapani, crezi in unul si faci voia altuia, stii ca nu merge.

oamenii nu inteleg ca cu cat lupta mai mult cu raul/binele cu atat il fac mai puternic pe adversar. asta e pilda cu celalalt obraz intors… non combat. ca raul sa nu existe e suficient ca noi sa nu il facem. atat de simplu e. e de admirat cum dumnezeu se foloseste de armele celuilalt ca sa scoata oamenii din ‘fixatiile” lor.  curios cum frica duce oamenii la rai, nu? de frica iadului. drept e ca tot din cauza fricii tot fac fapte gresite, asta e ironia.

acolo unde vor sa te apuce/prinda tu sa nu fii.

 

astfel si nu altfel, va doresc sa iubiti si sa fiti iubiti.

ceai

1220655-chocolate

cafea

 

Advertisements

9 comments

  1. Am terminat ultimul capitol din „călătorie” și deși am un nod în gât, tristețe, la fel ca și călătoru ce-și descria drumul…. chiar de aș putea… nu m-aș mai întoarce înapoi.

      • Așa este. Am observat că, cu cât am „avansat” mai mult pe drumul meu, la un moment toți parcă trăgeau de mine, să mă implic în dramele lor, să iau parte unuia sau altuia, încercau să mă convingă că drumul lor este cel mai bun. Imparțialitatea îi sperie pe oameni.

  2. In cele mai multe icoane “Maica Domnului cu Pruncul” Glanda Timus a Fecioarei Maria este suprapusa peste Inima Pruncului, in timp ce Inima Fecioarei este suprapusa peste chakra Muladhara/radacina a Pruncului. E prea tehnic? dar daca este reala schema si chiar functioneaza?

    Geea, Fecioara Maria, Maica Divina….chakra Muladhara.

    Glanda Timus este normal dezvoltata si activa la copii; dupa o anumita varsta (17-18 ani) incepe sa se micsoreze din ce in ce mai mult, simultan cu scaderea semnificativa a activitatii ei.

    Putem concluziona ca Glanda Timus este o cheie.

    “Cand am incetat sa fim copii, am murit de mult!”

    • sunt multe chei. o vorba o fraza, un principiu,un zambet, o pictura… important este sa folosim cheia cand am gasit-o. toate duc acolo.
      sa cautam/adunam alte/multe chei spre a ne convinge, sa cautam cheia cea mai buna, este o inselare.

      • De acord. Ce spui tu tine de principiul rezonantei, ori rezonanta presupune o cavitate sau macar niste suprafete. Asta era ceea ce propuneam sa cautam. Eu oricum, am gasit de ceva vreme , adica sa-ti amplifici si sa-ti manifesti starea de iubire la vointa. Cam despre asta era vorba.

  3. O ureche ultrasensibilă ar auzi, după părerea mea, în corp, o gălăgie infernală. Fiecare grup de celule, „cântă„ altceva, pe un alt ton. La un moment dat când probabil s-a întâmplat ceva care începe să le aducă la un ison, gălăgia se transformă într-un cântec, un sunet care pe măsură ce devine tot mai clar, devine și mai încet până se aude doar o șoaptă suavă. Bănuiesc că este momentul când prin rezonanță se accesează cheia, care la rândul ei amplifică totul și mai ridică o dată frecvența a tot și apoi se accesează porțile, coroanele sau inelele. Este ca un mecanism complicat de trezor care se deschide doar printr-un cod luminos și muzical în același timp, specific și incopiabil din afară.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s