moartea – unifica sau destrama?

asadar…

Dacă prin moarte înţelegi încheierea capacităţii de conştientizare, da, atunci şi ele mor. Conştientizarea lor se sfîrşeşte. Moartea lor seamnănă mult cu moartea unui om, şi totuşi este destul de diferită, deoarece moartea unei fiinţe umane are o opţiune ascunsă. E cam ca o clauză într-un contract, o clauză scrisă cu caractere atît de mici, încît le vezi numai cu mare greutate. Ai nevoie de o lupă ca să o poţi citi şi, cu toate acestea, reprezintă cea mai importantă clauză din contract.

– Care este această opţiune ascunsă, don Juan?
– Opţiunea ascunsă din faţa morţii este rezervată exclusiv vrăjitorilor. După cîte ştiu eu, ei sînt singurii care au citit rindurile scrise minuscul. Pentru ei această opţiune este funcţională şi aplicabilă. Pentru omul obişnuit, moartea înseamnă încheierea conştientizărilor, precum şi sfîrşitul organismului.
Pentru fiinţele netrupeşti, moartea înseamnă acelaşi lucru: sfîrşitul conştientizării lor. în ambele cazuri, moartea duce la absorbi individului în marea întunecată a conştientizaţii. Capacitatea lor individuală de conştientizare, încărcată cu experienţele vieţii, îş rupe graniţele, iar conştientizarea, ca energie, se revarsă în marea întunecată a conştientizării.

marla– Dar, don Juan, care este opţiunea ascunsă a morţii ale numai de către vrăjitori?

– Pentru un vrăjitor, moartea este un factor unificator, loc să ducă la dezintegrarea organismului, cum este de obic cazul, moartea îl uneşte.

– Bine, dar cum poate moartea să unească ceva? protestat eu.

– Pentru un vrăjitor, moartea pune capăt domniei stările individuale de spirit asupra corpului. Vechii vrăjitori credeau că dominaţia diferitelor părţi ale corpului este aceea ca induce stările de spirit şi conduce acţiunile corpului ansamblul său; părţile care devin nefuncţionale trag restu corpului spre haos, ca atunci cînd ţi se face râu pentru că mănînci chestii nesănătoase. în acest caz, starea stomaculu tău afectează restul organismului.
Moartea pune capăt dominaţiei părţilor individuale. Le uneşte capacitatea conştientizare într-o singură unitate.

– Vrei să spui că şi după moarte vrăjitorii sînt conştienţi încă? l-am întrebat eu.
– Pentru vrăjitori, moartea reprezintă un act de unificare care solicită fiecare strop de energie pe care îl pot da. Tu  te gîndeşti la moarte şi vezi un cadavru, un corp în care se instalează putreziciunea. în cazul vrăjitorilor, atunci cînd are loc acest act al unificării, nu există nici un cadavru. Nu există putreziciune. Corpurile vrăjitorilor, în ansamblul lor, au fost transformate în energie, energie care posedă o conştientizare complet nefragmentată.

Graniţele stabilite de organism şi care sînt rupte de moarte, rămîn valabile în cazul vrăjitorilor, deşi aceştia nu mai sînt vizibili pentru ochiul liber. Mai ştiu, continuă el cu un zlmbet larg, că mori de nerăbdare să mă întrebi, dacă eu, de fapt, îţi descriu sufletul ridicîndu-se în rai sau scufundîndu-se în iad. Nu, nu este vorba de suflet.

Atunci cind aleg opţiunea ascunsă a morţii, vrăjitorii se transformă în Fiinţe netrupeşti, extrem de specializate şi de rapide, fiinţe capabile de manevre de percepţie incredibile. Vrăjitorii pornesc în ceea ce şamanii Mexicului antic numeau călătoria finală.

Infinitatea devine astfel domeniul lor de acţiune.
– Vrei să spui că devin eterni?
– Experienţa mea de vrăjitor îmi spune că pînă la urmă conştienta lor se va termina, după conştientizarea tuturor fiinţelor netrupeşti, dar nu am văzut niciodată acest lucru pe viu. Nu am nici un fel de cunoştinţe la prima mînă despre acest fenomen. Vrăjitorii din vechime credeau că în cazul acestor fiinţe netrupeşti, conştientizarea va dura tot atît timp cît va trăi şi pămîntul.
Matricea lor este însuşi pămîntul.

child-of-the-stars_george-redhawk_credits

cred ca cu totii cunoasteti fiinte netrupesti… inger, ingerasul… 🙂

 

 

Advertisements

8 comments

  1. Asadar… am fost la faza îngrozită că dacă mor imi pierd identitatea şi nu i mai văd pe cei dragi, apoi Am ajuns în ochiul creatiei unde nu era nimic, acum sunt acolo că dacă mor este absolut egal dacă unifică sau desparte. Corpul meu a fost şi este unul frumos, totuși nu l aş cára cu mine o veșnicie.

  2. Fără să stiu prea bine, am vorbit uneori despre “marea trecere”, sau despre “călătoria cea mare”.
    Mi s-a predicat, de-a lungul vieții, despre rai și iad, însă niciodată nu am putut să-mi imaginez aceste concepte.
    De când am ajuns să văd cu detașare moartea biologică, am simțit-o ca pe o trecere a sinelui, într-o lume energetică aparte, unde se adună întreaga cunoaștere a lumii.
    Vorba Smarandei: oare chiar trebuie să ne cărăm trupul după noi o veșnicie?

  3. “Moartea pune capat dominaţiei partilor individuale.” eurilor.

    trupul format din mai multe euri/centri.
    mai sunt si alte euri, mixuri emotionale, mental/emotionale, mental/emotional/trupesc + energia altor fiinte netrupesti.

    acele euri care se succed cu repeziciune in singurul scaun decizional. 🙂

    implicatii posibile… ca un “eu/alta fiinta” anume sa se tina energetic de “spirit” in momentul destramarii/unificarii.

    daca “consuma” energia spiritului…

    daca nici un “eu” nu are energia necesara unificarii

    .. 🙂

    nu am energie sa exprim clar in cuvinte dar pun aici, energia intelegerii si sper sa fie limpede..

    cand o sa te poti detasa de celelalte euri ca de trup… cand o sa poti sa te detasezi de credinta de exemplu, sau legaturi familiale.. trupul este un prim pas.
    detasare nu inseamna neimplicare, sau a fi inert, sau netraire.

    va imaginati ce inseamna sa poti (sa ai putinta) sa pierzi sufletul?

    e o vorba cu talc care spune “cine va incerca sa-si salveze sufletul il va pierde, dar cine il pierde mie, il va castiga” ..

    e greu, foarte greu. dar bine ca se poate. bine ca exista drumuri cu inima.

    • Am înţeles ce vrei să spui… în mare parte. Eurile individuale le numesc aspecte. Am priceput în ani, detasarea, din fericire corect. Am avut indicatii prețioase din interior. Mare noroc am avut în viata asta. Mare.

  4. am citit și am recitit și mam oprit la asta „implicatii posibile… ca un “eu/alta fiinta” anume sa se tina energetic de “spirit” in momentul destramarii/unificarii.
    daca “consuma” energia spiritului…
    daca nici un “eu” nu are energia necesara unificarii”.
    am înțeles că acel ceva nu poate consuma energia pură a spiritului. pentru asta are nevoie de corp și filtrele moșcolite prin care-și soarbe energia adusă astfel la un nivel consumabil.

    • nu o poate consuma toata, dar suficient cat sa tina oamenii pe un anumit palier.

      iar despre destramare, o posibilitate este ca spiritului sa ii pese prea putin de amintirile noastre, de ‘credintele” noastre, de iubire, de ura, de atasamente, de tot e “interpretam noi prin simturile noastre ca fiind universul.

      iar cand vine vremea, toate acestea se pot duce separate, farame de energie inconstienta, nevie, lasand spiritul sa calatoreasca mai departe, sa experimenteze alte “forme”, uitand ca a fost vreodata om.

      spiritul fiind ceva asa de fin, asa de diferit de ce credem ca stim despre el,.. o senzatie, o intuitie, mai putin de o bataie de inima.. atunci il simtim dar greu sa descriem. caci aici exista si uitarea..

      calea cu inima de aici, ar presupune ca spiritului, sa ii adaugam prin alchimia intre minte si inima, prin trup si emotii, ceva care transforma spiritul in cineva “superior” sau diferit.

      pe scurt, ce cred oamenii, ca ei “sunt” nemuritori, este asa diferit de, “spiritul” este nemuritor, incat revelatia asta… este un adevar prea tare, pentru “mintea straina”

      este posibil si viceversa, ca tot ceea ce traim aici, si tot ce consideram important, moral etic valori “grele” sa fie o haina temporara a spiritului in calatoria lui prin univers.

      importanta de sine face ravagii printre oamenii din ziua de azi. se comporta ca si cum ei ar fi nemuritori. 🙂

      • Poate nu pentru toți dar unele corpuri (om) sunt chiar doar ancore în materie pentru spirit. Ancore și canale. Poate sunt singura care este de părere că, corpul este extensia spiritului, este creat din energia lui, de către el. Deci dacă vreau să mă identific cu ceva atunci nu pot să o fac decât cu unitatea spirit-corp. Unii spun că nu suntem corpul alții zic că suntem doar corpul, eu zic că suntem și una și alta (minte-inimă).

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s